Istoria tablelor

Istoria tablelor

2_22Primele indicii ale unui joc similar vin din Egiptul antic unde se practica Senat, pe o tabla speciala iar mutarile pieselor sunt deciz de valoarea zarului. In Mesopotamia, exista un joc ca si tablele ce se numea Jocul Regal al lui Ur. In Iran au fost descoperite semnele unui joc ce dateaza din anul 3000 inaine de Hristos. S-au gasit zaruri si 60 de piese. Cele mai apropiatejocuri sunt in orasul din Iran, Jiroftune, loc in care s-a descoperit o masa cu trei randuri acae 12 puncte si foarte similar cu jocul roman duodecim cripta.

În Roma antică se juca un joc intitulat Ludus duodecim scriptorum („Jocul celor 12 linii” sau „Jocul celor 12 semne”) care avea loc tot pe o tablă cu trei rânduri a câte 12 puncte, iar piesele erau mutate pe toate cele trei rânduri, în funcție de numărul dat prin rostogolirea zarului. O variantă ulterioară a jocului a redus masa de joc la doar două rânduri și a purtat numele Tabula (care înseamnă „tablă” sau „masă”), un joc similar celui modern, în care obiectivul era eliminarea tuturor pulurilor proprii înaintea adversarului. Erau folosite trei zaruri, iar pulurile adverse erau mutate în sens opus.

Burzoe prezintă conducătorilor indieni jocul nard.

În secolul XI, poetul persan Ferdowsi îl declară pe Burzoe drept inventatorul jocului nard, undeva în secolul al VI-lea. Ferdowsi descrie o întâlnire între Burzoe și conducătorii indieni care fac schimb de jocuri. Indienii îi prezintă fizicianului persan jocul deșah, iar acesta le arată jocul nard, practicat cu ajutorul unor zaruri create din fildeș și arborele de tec.

Jocul de table propriu-zis a apărut prima dată în Europa în secolul XI, și a fost repede adoptat de pasionații jocurilor de noroc. În 1254, Regele Franței Ludovic al IX-lea a emis un decret prin care interzicea membrilor curții să practice jocuri cu zaruri.[2]Cunoscut pentru pasiunea pentru șah, Alfonso al X-lea al Castiliei a descris în lucrările sale, Libro de los juegos și El libro de ajedrez, dados e tablas regulile unor jocuri cu zaruri.

În Orientul Mijlociu și Asia Centrală este practicat un joc asemănător cu tablele, intitulat ifranjiah (ceea ce înseamnă „Francii”). În Iran, denumirea jocului este takhte nard, iar în Israel și în Orientul Mijlociu mai este cunoscut și ca shesh besh (ceea ce înseamnă „șase și cinci”).

Numele nardshir vine din două cuvinte persane: nard (Bloc de lemn) și shir (Leu) care se referă la cele două tipuri de piese puse în joc.

În mai multe texte arabice se dezbate legalitatea și moralitatea acestui joc. În secolul al VIII-lea școlile musulmane de jurisprudență au anunțat interzicerea jocului, dar nu au reușit oprirea creșterii popularității sale.

Mahbusa

Mahbusa înseamnă „arestat”. Fiecare jucător începe cu 15 puluri dispuse pe cele 24 de puncte ale adversarului. Dacă piesa unuia dintre jucători ajunge pe același punct cu a unui adversar, este plasată peste a acestuia, care devine „arestată” și nu mai poate fi mutată până când adversarul nu își mișcă propriul pul.

În unele țări arabe este păstrat încă limbajul persan sau kurd la anunțarea cifrelor zarului, în locul limbajului arab modern

Narde

In Podisul Iranului si Caucazului in special in Iran, Azerbaijan, Armenia, Rusia si Georgia este foarte extins jocul de narde. Jucatorii au in posesie 15 puluri ce se plaseaza in propria casa de 24 de puncte, fiind diferit de Mahbusa prin interzicerea plasarii nei piese proprii  pe un culoar ocupat de o piesa a adversarului. Cea mai buna strategie este crearea unor randuri cat ma lungi de piese pentru a impiedica adversarul sa se extinda.