Criteriul Kelly

Criteriul Kelly

2_26Fizicianul Kelly Jr. a inventat o fomula matmatica sau mai exac criteriul Kelly in 1956, iar Claude Shannon si Edward Thorp au fost cei care ulterior au pus criteriul in practica. Sistemul Kelly este progresiv in pariuri si ajuta pariorul sa puna ca miza sume din banca marind posibilitatea de crestere a profitului pe o perioada indelungata.

În cazul criteriului Kelly În situaţia în care pariorul are probabilitatea de reuşită mai mare, va risca mai mult, iar în cazul în care probablitatea de reuşită este mai mică, atunci riscul pariorului este mai scazut. Procentul de investit este calculat în scopul maximizarii pe termen lung a câştigului cel mai posibil.

Pentru investiții (pariuri) cu probabilitate de câștig p, probabilitate de pierdere q (1 − p) și câștiguri nete de b ori valoarea investiției, procentul (k) este:

k=(bp – q)/(b),

k= suma din bancă care ar trebui pariată
b= raportul dintre profit şi riscul pariului după victorie
p= probabilitatea ca pariul să fie câştigător
q= probabilitatea de a fi pierdut pariul

Atunci când calculăm şi obţinem (zero) sau un rezultat negativ, cel mai indicat este să nu pariem pe respectivul meci.

Exemplificând, avem mai multe pariuri şi credem că există probabilitatea de 50 % de a câştiga. Cu toate acestea, pariurile au o cotă de 3.00, deci este o ofertă tentantă. Cât de mult din bancă ar trebui să pariem pe aceste meciuri, cum stabilim miza ?

f = [(2) (0.5) - 0.5]/2

= [1 - 0.5]/2

= 0.5/2

= 0.25 sau 25%

Formula lui Kelly ne sugerează să nu pariem mai mult de 25 % din bancă pe acest eveniment. Desigur, 25% poate fi o sumă prea mare.  În consecinţă  am pariat 25E pe acest eveniment (egal al un meci de fotbal) şi am câştigat. Acum vom avea în bancă mai mult cu 50E, adică 150E. Dacă alegem să pariem în continuare 25 % din bancă înseamnă că acum vom miza 37.5E şi în cazul în care câştigăm şi acest pariu, banca noastră va ajunge la 225E. Am presupus că am câştigat cel de-al doilea pariu; acum să vedem ce se întâmplă dacă îl pierdem: din banca de 150E vom scădea 37.5E şi vom rămâne cu 112.5E, deci un profit de 12.5E.

Deşi exemplul de mai sus pare atractiv, sistemul Kelly se dovedește a fi imprevizibil pentru că poate provoca daune mari sumei pe care o aveţi pentru pariuri. Din moment ce formula aceasta ne spune că la cote mici trebuie să pariem mai mult, asta însemnând uneori chiar şi 50 % din bancă sau mai mult, ne dăm seama că nu este o metodă de a minimiza pierderile.
Reluăm exemplul anterior: trebuie să pariem 60% pe un eveniment asta însemnând 60E din 100E disponibili. Pariul este câştigător şi banca ajunge la 220E. Pariem din nou 60%, asta însemnând 132E şi câştigăm din nou. Acum vom avea în bancă în total 484E. Mizăm din nou 60 % (290.4E), pierdem iar banca noastră va deveni 193.6E. Aceasta este o situație fericită  pentru ca am pariat din câștig, însă dacă ar fi fost un pariu pierdut…?

Strategia poate fi considerată  riscantă pentru că rezultatele pot fi diferite. Dacă doriţi sa folosiţi tehnica criteriului Kelly este recomandat să folosiţi mize  mici şi să-l folosiţi pe termen scurt. Trebuie luat în considerare şi factorul de eroare umană pentru că se utilizează formule matematice şi in cazul în care greşiți la introducerea unui număr veţi obține un rezultat diferit şi puteţi risca o parte mare din bancă pentru un pariu cu şanse mici de reuşită. Această strategie pare a fi obositoare la nivel psihologic, cum de altfel sunt toate încercările de a evita riscurile mari. Strategia poate genera rezultate şi pe termen lung, dar din moment ce nu există limite inferioare sau superioare de miză s-ar putea ajunge la pariuri mari (60-70 % din bancă) și o singură pierdere este suficientă pentru a vă lipsi de mulţi bani.

Criteriul Kelly este un sistem care nu se adreseaza incepatorilor pentru ca e o pierdere mare a bancii si poate ruina cariea pariorilor ducand la lipsa de fonduri. Cu toate sistemele de pariere existente in acest sistem este nevoie de discplina si de rabdare dar si de inspiratie si indemanare.